marți, 22 ianuarie 2013

Lebede pe malul marii

Foto:Alex Andrei
                 Si pentru ca prima oara am mers nepregatiti sa hranim lebedele,astazi am fost inarmati cu paine pentru a le hrani.
                 Sunt atat de blande si nu se sperie,incat s-au apropiat la mai putin de un metru de mine.
        Sa speram ca nu se vor gasi oameni care sa le faca rau.Trebuie sa avem grija de aceste pasari gratioase si atat de minunate.
                Sfatul meu este sa mergem impreuna sa le hranim si sa ne bucuram de faptul ca au ales sa infrumuseteze privelistea poposind pe malul marii.
Foto:Alex Andrei

Foto:Alex Andrei


Spuma este peste tot


Recunoasteti zona?

Daca nu,va spun ca ne aflam pe Bulevardul Mamaia fata in fata cu sediul vechi al Universitatii Ovidius Constanta.

E ceva anormal la aceasta fotografie?

         Poate ca nu este ceva spectaculos,dar nu este normal ca apa de la o spalatorie auto sa se scurga pe trotuarul destinat pietonilor.Din cate puteti observa acest baiat incearca sa ocoleasca,dar se pare ca nu exista alta solutie de a ocoli.In zadar incearca oamenii sa ocoleasca;nu au alta varianta pe unde sa treaca.
         Cum reuseste aceasta unitate sa-si desfasoare activitatea din moment ce dauneaza mediului si celor care indraznesc sa treaca prin acea zona? 
  Poate ca o sesizare la Garda de Mediu ar fi o solutie in rezolvarea acestei probleme.






















    Sursa Foto:Aron Andreea

duminică, 20 ianuarie 2013

Gratioase !



             Sunt unii dintre cei mai gratiosi musafiri pe care ii poti avea vreodata.
Frumoase si gratioase,pe malul marii au poposit mai multe lebede.
Sunt flamande si foarte prietenoase,dovada ca au stat sa fie fotografiate si nu si-au luat zborul.
Sursa foto: Iorga Elena

Sursa foto:Iorga Elena 

Sursa foto_Iorga Elena



Sursa foto:Iorga Elena

Sursa foto:Iorga Elena

duminică, 13 ianuarie 2013

Sesiune te cunosc !


Legenda vie –Sesiunea
Andreea Aron

Frunză verde de smochin
Sesiunea e din plin
Astăzi este data-n care
Sesiunea-i fată mare.
Și începe a citi
Învața și chinui
Pe studenții care-n an
S-au distrat
Și-acum e wow!
Vai de studențeii noștrii
Cum se plâng și stau miloșii
Că de mâine vor intra
Chiar în pâinea dumneata.
Da,a ta,a facultății
Tot cea pururea-a dreptății
Ce ne-nvață zi de zi
TCI-ul ca să-l știi.
Si să-l iei cu-ndemânare
Fără semne de-ntrebare
Oare cum era acolo,
Că eu chiar nu mai știu soro?
Extrădarea e pasivă,
Poate fi chiar și activă
Așa spun cei de la drept
Însă eu nu vă-nțeleg
Pot eu oare să vă cred?
Avocații-s „mincinoși”
Deseori și cam fițoși
Își fac vile mari,palate
În Bahamas stau pe spate.
De politică ce să vă spun
Niciun gând nu e prea bun
Ponta iar e la putere
Băsescu se duce-n vele.
Și uite-asa încet,încet
Ne-ndreptăm spre faliment.
Poate că ne va scăpa
„Știința politica”
La final eu vreau să-ți spun
Sesiune rămas bun
Ne vedem iarăși la vară
Unde-am fost și prima oară.


joi, 10 ianuarie 2013

Alo! Da! Alo! Da!

Un alt drum Tulcea-Constanta,dar de aceasta data "sardinele" au disparut.
Aveam impresia ca vorbitul la telefon nu este un mod de a stresa pe cineva.Personal gasesc cateva intrebuintari importante vorbitului la telefon,cum ar fi:
- mi se face dor de parinti
-comoditatea de a mai scrie un mesaj
-ceva important de discutat
-comanda la pizza ,plus multe altele.
Dar sa vorbesti la telefon tot drumul Tulcea-Constanta,aproximativ 2 ore mi se pare ceva exagerat.

Cum as putea eu sa am un drum linistit cand in spatele meu poposeste un nene care si-a propus sa vorbeasca TARE si TOT drumul la telefon?Nu spun ca microbuzul este un loc de relaxare,dar nici unul din care sa pleci cu o durere mai mare de cap decat ai venit!

Oficial vorbitul la telefon  in microbuz a intrat in Top10 lucruri care ma streseaza cel mai mult,pe langa mestecatul gumei exagerat de vizibil si trosnitul degetelor !

luni, 7 ianuarie 2013

Tulcea luminata









             In seara dintre ani,Tulcea s-a luminat spectaculos!


Rita are succes !

                                                                 
  Luni,10 decembrie ,a avut loc decernarea Premiilor Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilordin România pe anul 2011.Ovidiu Dunăreanu ,Florin Şlapac,Lăcrămioara Berechet,Sergiu Miculescu şi Constantin Miu au format juriul. Câştigătorul premiului pentru proză a fost Ştefan Caraman,cu romanul „Scrisori către Rita”.După festivitate,acesta mi-a acordat un scurt interviu.

 Cum vă simţiţi că aţi câştigat acest premiu?

 Este o onoare.

  De ce scrieţi?De plăcere?Scrieţi că vă fascinează un anumit domeniu?

 Este şi plăcere normal,dar parcă te împinge ceva de la spate.Presupunem că scriem o dragedie ,plăcere,dragedia o trăieşti ,scriitorul autentic după mine este cel care trăieşte ceea ce scrie,iar atunci momentele tari,dure il consumă pe scriitor.Totuşi,probabil este un dar,simt nevoia sa scriu;am eu o vorbă :„Dacă nu povestesc,mor!”.Scrisul este un mod de a povesti,deoarece omul are nevoie de recunoaştere,iar noi scriitorii avem nevoie mai mult decât restul persoanelor de această recunoaştere.Prin intermediul cărţii povesteşti şi mereu am spus că „scrisul este o invitaţie la o bere”

 Cum aţi scris această carte? 

 Această carte am scris-o pe un blog(acum scriu rar pe acel blog) .Nu am avut de gând să scriu o carte.Când am început să scriu era noaptea de Crăciun,eram trist pentru că murise tatăl meu în acea perioadă.Am scris primul paragraf cu care de altfel începe şi cartea,iar apoi au curs comentarii peste comentarii la această postare,fiind unul dintre motivele pentru care am continuat să scriu.Am văzut ca oamenilor le place sinceritatea mea şi ceea ce scriu.La un moment dat avem postări care adunau câte 200 de comentarii pe zi.Cartea s-a scris singură.Pe parcurs au apărut personajele,iar comentariile de pe blog m-au ajutat.Pe 31 decembrie 2010 am decis să opresc ,după aceea am reluat-o,dar lipsea personajul principal.Rita nu exista.La un moment dat în vară a apărut o fată care scria genial,era studentă la medicină şi comenta zilnic pe blogul meu.Avea pe pagina ei de blog desenată o siluetă cu numele de Rita.Am decis să aleg acest nume pentru personajul principal al cărţii.

  De ce recomandaţi această carte?

 Este foarte autentică,deoarece ai impresia atunci când o citeşti că cineva stă şi îţi povesteşte.Pare de-acum,pare de aici.

  Cum au primit cititorii această carte? 

Cartea se vinde foarte bine,deoarece a fost scrisă virtual,a fost vândută virtual.Atunci când a apărut ,200 de exemplare s-au vândut din start.În prezent vând cartea pe facebook şi vânzările merg foarte bine.

 Cum v-aţi simţit după prima piesă de teatru jucată după scenariul dumneavoastră? 

Prima piesă a fost jucată la Tulcea şi am plâns la prima reprezentare.Sala era plină,iar emoţiile erau foarte mari.Merg mereu să o văd atunci când se joacă.