Luni,10 decembrie ,a avut loc decernarea Premiilor Filialei „Dobrogea” a Uniunii Scriitorilordin România pe anul 2011.Ovidiu Dunăreanu ,Florin Şlapac,Lăcrămioara Berechet,Sergiu Miculescu şi Constantin Miu au format juriul.
Câştigătorul premiului pentru proză a fost Ştefan Caraman,cu romanul „Scrisori către Rita”.După festivitate,acesta mi-a acordat un scurt interviu.
Cum vă simţiţi că aţi câştigat acest premiu?
Este o onoare.
De ce scrieţi?De plăcere?Scrieţi că vă fascinează un anumit domeniu?
Este şi plăcere normal,dar parcă te împinge ceva de la spate.Presupunem că scriem o dragedie ,plăcere,dragedia o trăieşti ,scriitorul autentic după mine este cel care trăieşte ceea ce scrie,iar atunci momentele tari,dure il consumă pe scriitor.Totuşi,probabil este un dar,simt nevoia sa scriu;am eu o vorbă :„Dacă nu povestesc,mor!”.Scrisul este un mod de a povesti,deoarece omul are nevoie de recunoaştere,iar noi scriitorii avem nevoie mai mult decât restul persoanelor de această recunoaştere.Prin intermediul cărţii povesteşti şi mereu am spus că „scrisul este o invitaţie la o bere”
Cum aţi scris această carte?
Această carte am scris-o pe un blog(acum scriu rar pe acel blog) .Nu am avut de gând să scriu o carte.Când am început să scriu era noaptea de Crăciun,eram trist pentru că murise tatăl meu în acea perioadă.Am scris primul paragraf cu care de altfel începe şi cartea,iar apoi au curs comentarii peste comentarii la această postare,fiind unul dintre motivele pentru care am continuat să scriu.Am văzut ca oamenilor le place sinceritatea mea şi ceea ce scriu.La un moment dat avem postări care adunau câte 200 de comentarii pe zi.Cartea s-a scris singură.Pe parcurs au apărut personajele,iar comentariile de pe blog m-au ajutat.Pe 31 decembrie 2010 am decis să opresc ,după aceea am reluat-o,dar lipsea personajul principal.Rita nu exista.La un moment dat în vară a apărut o fată care scria genial,era studentă la medicină şi comenta zilnic pe blogul meu.Avea pe pagina ei de blog desenată o siluetă cu numele de Rita.Am decis să aleg acest nume pentru personajul principal al cărţii.
De ce recomandaţi această carte?
Este foarte autentică,deoarece ai impresia atunci când o citeşti că cineva stă şi îţi povesteşte.Pare de-acum,pare de aici.
Cum au primit cititorii această carte?
Cartea se vinde foarte bine,deoarece a fost scrisă virtual,a fost vândută virtual.Atunci când a apărut ,200 de exemplare s-au vândut din start.În prezent vând cartea pe facebook şi vânzările merg foarte bine.
Cum v-aţi simţit după prima piesă de teatru jucată după scenariul dumneavoastră?
Prima piesă a fost jucată la Tulcea şi am plâns la prima reprezentare.Sala era plină,iar emoţiile erau foarte mari.Merg mereu să o văd atunci când se joacă.
